Ok, prima incercare nu mi-a reusit. Nu suna a mine, nu suna a io, nu o cunosc pe asta care a scris si o vreau afara din blogul meu.

Incep sa cred ca sunt maniaco-depresiva. Acum trei randuri eram in cacat pana la gat, iar acum ma gandesc ce zi frumoasa. Ce zi frumoasa sa dai niste picioare in ce apuci. Ma termina linistea asta din jurul meu, toata frumusetea de 2 franci si lipsa oricarei intamplari, oricat de nesemnificativa.

Aici nu se intampla nimic. Daca vrei liniste, sa fii izolat si plictisit, emigreaza in Elvetia.
Cand am pus piciorul aici ma intrebam cum de astia au cea mai mare rata de sinucideri.
Hahahaa!

Cred totusi ca nu e vina Elvetiei, ci e vina mea. Ca doar n-o sa faca Elvetia chestii pentru mine.

Pentru inceput as putea sa privesc partile frumoase: spre exemplu, intotdeauna mi-am dorit ca Romania sa fie o tara civilizata, cu oameni educati, care isi arunca gunoiul unde trebuie. Ba chiar mi-am dorit sa recicleze. Ei, aici pot. Asa ca ma duc sa arunc sticlele de plastic si cutiile de bere.
Unde le e locul.