Am fost la cantina la Veterinara si am mancat pilaf.
Un pilaf sincer, care mi-a spus povestea lui furculita cu furculita.
A fost facut odata de unul, care si-a chemat vecinii la masa si de atunci au facut si ei si altii si altii si altii.
Pilaful e bun ca e gata-facut. Adica e inventat.
Pilaful e o conventie.
La fel ca sarmalele. Sau ca painea.
Sau ca tot bullshit-ul asta care se cheama realitatefuckin'cotidiana.
O fi bine, n-o fi bine, pe mine nu ma interesa pana sa mi se intample asta.
Pana sa imi dea pilaful una peste gura si sa-mi zica FA SI TU CEVA DIN MINE.
Sau din tine.
Sau din orezul asta care a mai ramas.
Fa ceva nou. Ceva bun.
FA UN TORT DE OREZ SI ORNEAZA-L CU PAPADII. SI SERVESTE-L CA PE O DELICATESA.
Si la ultima furculita mi-a zis sa ma uit in jur si sa ma intreb daca asta e. Pai e, dar nu neaparat.
Si am vazut ulterior ca pana si tu mananci pilaf.
Si nici macar nu iti place.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu